Afaceri de succes

Afaceri de succes

Oportunitatea ideală pentru a deveni antreprenor

“Mă plictisesc repede, am nevoie de creativitate, de a mă exprima inovativ. Când începe rutina, se termină distracția. Îmi place să fac afaceri ca un joc creativ.Îmi place să pornesc afaceri și să le construiesc ca un copil care se joacă cu LEGO.”


Cosmin Cosma
are o experiență de aproape 20 de ani în lumea afacerilor, activând în domeniile telecom, banking, marketing și advertising. Drumul în antreprenoriat l-a început în anul 2005 când a avut o franciză ING Bank în Galați, devenind astfel bancher, doar pentru a experimenta viața de antreprenor

În prezent, este fondatorul a trei proiecte antreprenoriale și anume Fremencompanie de training, INSUSagenție de consultanță comercială și FINQware – companie de tip fintech.

În afara companiilor create de el, a mai lucrat în cadrul multinaționalelor Zapp, GE Money, Volksbank și Garantibank, ocupând diferite poziții manageriale.

Cosmin a început să țină cursuri din anul 2005, când a livrat programe de training pentru AIESEC ca invitat în cadrul diverselor evenimente dedicate studenților. În cadrul GE Money, Cosmin a livrat training-uri de produse bancare și programe de învățare a abilităților de vânzări în cadrul proiectului de Sales Force Effectiveness, implementat de General Electric la nivel global.

 

 

Cum a fost începutul în antreprenoriat și cum este acum?

Dacă mă gândesc la prima mea experiență antreprenorială, ce îmi aduc aminte este că primele șase luni de antreprenoriat nu am dormit noptea. Aveam trei angajați și trebuia să îi plătesc, deși încă nu încasam nici cât să acopăr chiria și utilitățile firmei. Angajații mei erau proaspăt absolvenți, proaspăt absolvenți de licență. Simțeam presiunea de a nu îi afecta riscurile pe care mi le asumasem eu, ca antreprenor. În fond, ei erau la primul loc de muncă, n-aveau nicio vină că afacerea mea încă nu producea bani suficienți. Eu eram cel care estimasem greșit în planul de afaceri și mă împrumutam de la o rudă în fiecare lună să acopăr salariile și utilitățile firmei. Orice început antreprenorial este greu, orice antreprenor pe bune știe asta. Dacă este ușor, nu este antreprenoriat, este altceva.

Dar momentul în care afacerea pe care ai pornit-o începe să meargă, vine și marea satisfacție. După șase luni am început să încasez mai mult decât aveam costurile, inclusiv cu angajații și cu datoriile pe care trebuia să le rambursez.

Ce mi-a rămas din acea experiență? Cele șase luni și mai ales depășirea lor cu brio au fost vaccinul meu de antreprenor. Au fost lecția de tenacitate pe care am fost norocos să o am la începutul carierei antreprenoriale, și da, am fost norocos și pentru că prima afacere a mers. Asta m-a încurajat mai târziu. Nu se întâmplă tot timpul asta, norocul are partea lui de merit.

Sunt conștient ca nu se întâmplă așa de obicei. La aproape doi ani după începutul afacerii, când am vândut-o ca afacere la cheie (era o franciză bancară ING Bank în Galați, încă activă în zilele noastre), am prins curajul care mă ajută în orice afacere pe care o pornesc. Acest prim succes de a crea o afacere și de a o duce până la exit este experiența care mă ține în jocul acesta de antreprenoriat și în prezent.


Ce te-a determinat să devii antreprenor?

Chestia cu antreprenoriatul a fost o pasiune pe care am descoperit-o pe parcursul tinereții. Îmi aduc aminte că primul gând să încep ceva a fost încă din perioada facultății de filozofie pe care o urmam la sfârșitul anilor 90. În fața căminului din Grozăvești era o locație fast-food (Kebap King sau ceva semănător). Proaspăt venit în București din Galați, orașul în care făcusem liceul și copilărisem, eram super încântat de acest produs, shaorma, care era o noutate pentru dieta mea. J Ca student, era mic dejunul devreme luat pe la ora cinci, când reveneam din cluburile în care îmi petreceam viața de student.

Așa mi-a venit ideea de a încerca să deschid o locație fast-food cu shaorma în orașul natal, unde nu exista așa ceva. Am vorbit la telefon cu tatăl meu (era inginer în Combinatul Siderurgic SIDEX) și l-am convins că ar fi o bună oportunitate să deschidem o locație tip fast-food cu shaorma, peste drum de Facultatea de Economie din Galați. Găsisem și furnizor de echipamente de făcut shaorma, îmi amintesc că era vreo 800$ un grill. Numai că nu m-am încumetat. Aveam vreo 19 ani și am decis să imi termin facultatea în București. Un alt tip de antreprenor ar fi decis să nu își mai piardă timpul cu facultatea și ar fi mers la Galați să deschidă acest business. Fără să regret nici atunci, nici acum, eu am decis să rămân cu cărțile încă vreo cațiva ani. Probabil că am pierdut câteva milioane prin această decizie. J

Câțiva ani după, la începutul anilor 2000, m-am reapropiat de antreprenoriat, culmea, într-un program de susținere al antreprenorilor foarte similar cu “Diaspora Întreprinzătoare”. Eram angajat la Zapp, corporatist, și am aflat că există un proiect în care sunt susținuți tinerii să devină antreprenori. Se organiza prin ANIMMC (Agenția Natională a Întreprinderilor Mici și Mijlocii) și, exact ca în proiectul de față, un număr de câteva sute de antreprenori aspiranți urmau inițial un program de pregătire în antreprenoriat pentru a ști cum să își facă un plan de afaceri. Câteva zeci dintre ei, în urma unui concurs de planuri de afaceri, urmau să primească un ajutor de start-up echivalentul a 20.000 EUR. Nu știu cum s-a terminat acel program, eu nu m-am înscris în final cu un plan de afaceri. Pentru mine a fost o oportunitate să învăț despre antreprenoriat, despre afaceri, despre planuri și strategii de start-up. Îmi aduc aminte că mergeam sâmbăta dimineața la 08:00, când începeau cursurile, și eram foarte încântat să învăț lucruri interesante și să mă visez antreprenor. Eram angajat “cu simbrie” la multinațională și acolo, la acele cursuri, s-a născut dorința de a începe ceva pe cont propriu.

Câțiva ani mai târziu, în 2005, am citit într-o revistă de afaceri despre oportunitatea de a deschide o afacere în franciză și așa am început, căci atunci a apărut și oportunitatea reală. Dar drumul meu în antreprenoriat a fost unul “pregătit”, pas cu pas. De aceea susțin proiectul Diaspora Întreprinzătoare, pentru că știu din propria experiență că va sădi niște semințe de antreprenoriat care vor da roade, dincolo de monitorizările oficiale.


Câte business-uri ai dezvoltat?

Concret, am fost în decursul timpului asociat/acționar cu acte în regulă la Registrul Comerțului în șase companii – și tocmai depun actele pentru încă o afacere nouă, deci șapte, în curând. Din două afaceri am făcut exit cu succes (le-am vândut cu profit după ce le-am înființat și pus pe picioare). În acest moment sunt în dezvoltare cu alte trei proiecte antreprenoriale: INSUSagenție de consultanță comercială pentru companii antreprenoriale, Fremencompanie de training în care ținem cursuri atât pentru angajații companiilor multinaționale, cât și pentru antreprenori, și FINQwarecompanie de tip fintech, despre care sper că va auzi toată lumea în următoarele luni.


Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat?

De obicei, la o întrebare din asta, ca antreprenor, ai tendința să te plângi de statul român. Ai și de ce, că în foarte multe zone este aberant. Anul acesta mi-au blocat cei de la ANAF TVA-ul absolut aiurea. Nici nu știam, noroc că departamentul de achiziții al uneia dintre primele trei bănci din România, fiind în licitație la un proiect, a verificat la sânge firma mea și au descoperit. Altfel, nici nu aș fi știut că am TVA-ul blocat. Când am aflat, mi-am sunat contabila și îmi venea să plâng la propriu. Tocmai pierdeam relația cu un potențial client cu care era posibil să am un contract mare, și acest fapt strica reputația companiei respective. Îți vine să o iei razna când pățești lovituri din astea în moalele capului, de la statul căruia îi plătești taxe și impozite. După vreo câteva saptămâni am rezolvat, nu era decât netrimitearea unei hârti dintr-o instituție a statului în alta, și trebuia eu, antreprenorul, să alerg ca să rezolv asta.

Dar știi ceva, chiar nu mă plâng. Până la urmă tenacitate înseamnă să te lupți cu toate lighioanele din drumul tău. În toate poveștile așa ajunge eroul să învingă, nu? Statul are tendința să fie una dintre aceste lighioane. Deci nu mă plâng, face parte din joc. Nici nu vreau să “păcălesc” vreun antreprenor că lucrurile sunt ok, că este roz treaba cu antreprenoriatul în România. Nu este, dar se vede un progres de la un an la altul.

Așa că cea mai mare provocare este să mă automotivez, să mă simt pasionat de afacerile în care îmi investesc timpul și viața. Asta este, de fapt, lupta antreprenorului, după părerea mea, și nu este o luptă ușoară.


Care este combustibilul ambiției/ determinării tale? Ce te motivează să mergi mai departe în fiecare zi?

Am vreo trei surse de motivare. Primul este familia. Sunt un familist convins, îmi iubesc soția și cei doi copii (o fetiță de opt ani și un baiețel de doi ani). Cred că este datoria mea să mă împlinesc și să am succes ca antreprenor pentru a le crea resursele copiilor mei să se educe și să se dezvolte ca oameni, și, mai ales, am misiunea să le ofer un model de împlinire și de viață trăită cât de frumos pot. Să fiu un „rol model”, cum spun englezii.

A doua sursă de combustibil, este nevoia de libertate. Atunci când eram angajat simțeam, în anumite proiecte/locuri de muncă, că nu îmi place viața de la 09:00 la 17:00, rutina angajatului care face ce i se cere să facă. Erau situații în care aveam, chiar ca angajat de companie (am lucrat vreo 12 ani ca angajat de mutinaționale),  proiecte frumoase și șefi care nu impuneau reguli care să îmi lezeze nevoia de libertate. Dar, în general, tendința în marile companii este să se prolifereze un management toxic, care nu ține seama de unele nevoi de libertate și exprimare ale angajaților, și se ajunge la acea atmosferă de lucru “pe plantație”. În care stai pentru că merge salariul și ai masină de companie, nu pentru că îți place să îți petreci acolo 80% din timpul vieții tale. Când am simțit asta, am încercat să nu amân decizia de a părasi acea companie. Ultima oară am făcut-o în 2013, când am părăsit conducerea unui departament de colectare creanțe în Volksbank România. Mi-am dat demisia fără regrete.

Cea de-a treia sursă de energie este tot o nevoie de-a mea, personală. Mă plictisesc repede, am nevoie de creativitate, de a mă exprima inovativ. Când începe rutina, se termină distracția. Îmi place să fac afaceri ca un joc creativ. Nu sunt încă milionar în EUR, cum se spune, îmi place să pornesc afaceri și să le construiesc ca un copil care se joacă cu LEGO. Nu pentru că la sfârșit este un mare premiu, ci pentru că îi place jocul.


Care este proiectul pe care îl dezvolți acum?

Pe lângă INSUS și Fremen, pe care vreau să le aduc la un nivel de stabilitate în 2018, în toamnă aceasta am pornit, alături de o echipă de oameni foarte talentați și înzestrați, un nou start-up – FINQware. Ideea acestei afaceri pleacă de la o întrebare pe care mi-o puneam când lucram în bănci, văzând ca manager de departamente o gramadă de zone de ineficiență ale bancilor: Ce va fi când bancile vor deveni mai eficiente? Cum vor arăta obiceiurile oamenilor de a utiliza serviciile băncilor? Cred că sunt vreo șase ani de când mă gândesc la asta. În noua afacere, împreună cu partenerii mei, sper să dăm un răspuns viabil la această întrebare. Mai multe nu vreau să spun, suntem în faza incipientă a afacerii, deocamdată.


Ce sfat ți-ai fi dat, dacă te-ai fi întâlnit în prima zi de antreprenoriat?

Începe azi. Nu mâine, nu poimâine. Dacă un curs de antreprenoriat în care să auzi alți antreprenori cum gândesc și să înveți bazele antreprenoriatului este începutul acestui drum, fă-o azi. Dacă vrei să faci o locație tip fast-food cu shaorma în orașul tău natal, nu amâna, fă azi asta!

Cred că am pierdut multe sute de mii de euro sau milioane, cine știe, doar prin simplul fapt că am amânat pașii în antreprenoriat.

Și cred, cu mâna pe inimă, că, pentru copiii mei, a construi afaceri care să genereze valoare atât lor, cât și societății în care trăiesc, este cel mai bun mod de a își trăi viața.

Și îndrăznește! Noi, românii, avem așa, un fatalism mioritc. Suntem, cred, singurul popor care se “laudă” în manualele de istorie că nu a cucerit niciodată niciun popor. În timp ce toți vecinii nostri încarcă bateriile de motivație ale noilor generații învățându-i despre perioadele de glorie și de cuceriri. Ca exemplu, dacă pleacă echipa națională de fotbal să joace un joc cu Olanda, încă de la aeroport dau declarații de genul: “Avem un inamic redutabil în teren, sperăm într-un egal”. La rândul nostru am fost crescuți cu aceeași mentalitate, de care trebuie cumva să ne eliberăm. Și zic de asta în afaceri. De ce să nu facem afaceri transnaționale, de ce să nu avem cât mai multe companii românești care caștigă piețe în propria țară și în afara ei? Nu ne putem aștepta nici de la stat, nici de la investitori și mutinaționalele străine să facă asta pentru noi. Cred că trebuie să îndrăznim să cucerim piețe de consum, în primul rând a noastră.

Afaceri de succes

Construirea unei afaceri cu produse tradiționale românești

“Nici nu știu dacă la început mă gândeam că o sa devin antreprenor, voiam doar să fac o faptă bună, să facilitez accesul la produse naturale, autohtone, să nu se piardă interesul pentru gustul de odinioară.”


Iulia Dorobanțu
este creatoarea brandului de produse lactate Urda. O companie tânără, de doar doi ani pe piața produselor lactate, dar care a reușit să se impună prin rețetele autentice și tehnica de producție, devenind unul dintre furnizorii preferați ai industriei HoReCa.


Cum a fost începutul Urda și cum este acum?

Începutul a fost în urmă cu mai bine de doi ani, când proaspăt plecată din rândul corporațiilor am văzut o oportunitate de a mă dedica mâncării săntoase. La fel ca și mine, erau mulți colegi care duceau dorul produselor cu gust, produselor de la țară sau, cum îmi mai place să spun, produse ce au gustul copilăriei. Însă, din lipsa timpului și a programului de muncă ne era destul de greu să ajungem în piețe, ca să ne procurăm produse proaspete și autohtone. Începutul a reprezentat serviciul de livrare la domiciliu/birou de produse din lapte de oaie, deoarece pentru câteva luni am livrat doar preparate din lapte de oaie, urmând să mă asociez cu o antreprenoare din jud. Alba, care avea fermă de vaci și  de capre, cât și o făbricuță de procesare a laptelui. A urmat o dezvoltare destul de rapidă, prin acoperirea întregii game de lactate, o extindere de la livrări către persoane fizice la livrări către restaurante, bistrouri, cafenele, într-un cuvânt horeca.


Ce te-a determinat să devii antreprenor?

Nici nu știu dacă la început mă gândeam că o sa devin antreprenor, voiam doar să fac o faptă bună, să facilitez accesul la produse naturale, autohtone, să nu se piardă interesul pentru gustul de odinioară, deoarece este foarte ușor să cădem în extrema de a lăsa alimentația pe un loc secund, de a mânca pe fugă, de oriunde și orice.  Lucrurile au luat un drum ascendent, a trebuit să trec rapid prin toate etapele, de la omul bun la toate, care merge la întâlniri, administrează site-ul  și comenzile online, ține legătura cu clienții și furnizorii, pregătește și livrează comenzile/produsele, până la a avea un depozit, mașini de distribuție și multă voie bună.


Cum ți-a venit ideea de a realiza produse lactate?

Este o poveste puțin mai veche, deoarece când am început distribuția de lactate, familia mea avea deja o fermă de ovine. Ideea unei ferme a venit în momentul în care bunicii mei nu mai puteau să crească animale și, am constatat, că nu avem de unde să cumpărăm o brânză ca a bunicii, făcută doar din lapte, cheag și sare. Ceea ce a urmat e lesne de înțeles, am cumpărat vreo 500 de oi, cei drept cam multe pentru consumul familial, așa că am început prin a ne comercializa  produsele în rândul prietenilor și persoanelor apropiate, iar odată cu implicarea mea în activitate au urmat comenzile online și livrările la domiciliu.


Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat?

Cea mai mare provocare a fost să încep să lucrez în acest domeniu, era o necunoscută totală, însă mi-au fost de ajutor cei aproximativ opt ani petrecuți în companii, am ocupat funcții atât în domeniul PR și comunicare, marketing, organizarea de evenimente până la coordonator tehnic în cadrul proiectelor derulate cu fonduri UE. Cred că pentru un antreprenor și nu numai, fiecare zi este o provocare, apar situații cărora trebuie să le faci față, să găsești cele mai bune soluții, într-un timp cât mai scurt.


Ce planuri ai pentru Urda în următorii ani?

Pe termen mediu ne dorim să dezvoltăm o linie inovatoare pe partea de acidofie (iaurt, sana, kefir, etc.), cu ambalaje atrăgătoare și conținut 100% natural. De asemenea, avem din ce în ce mai multe solicitări să aducem produse autohtone și din alte cotegorii alimentare: preparate din carne, conserve făcute de producători micuți, după rețete originale, produse de panificație și cofetărie, practic clienții să aibă posibilitatea să își facă piața, online pe o saptamână întreagă și să-și umple coșul cu produse pe care le-ar găsi la un supermarket, dar să fie românești și naturale, motiv pentru care ne gândim să aducem în magazinul nostru online și alte tipuri de produse și să deschidem colaborări cu micii producători, să încercăm să promovăm cât mai mult rețetele și produsele făcute la noi în țară.


Care este combustibilul ambiției/ determinării tale? Ce te motivează să mergi mai departe în fiecare zi?

În primul rând fac un lucru care îmi place, dintotdeauna m-a preocupat hrana sănătoasă și naturală. Am fost un copil crescut în mediul rural, la țară, care a avut avantajul de a cutreiera câmpurile, de a se juca cu animalele, de a mânca produse cu gust, de a se bucura de tradiții și obiceiuri. În al doilea rând, majoritatea clienților nostri sunt famili tinere, avem copilași care au început diversificarea cu produsele noastre, care nu mănâcă unt, de exemplu, dacă nu este de la Urda sau cașcaval. Sunt lucruri care îmi dau energia de a merge mai departe, de a ne dezvolta și de a aduce bucuria pe chipul cât mai multor copii și nu numai.


Ce sfat ți-ai fi dat dacă te-ai fi întâlnit în prima zi de antreprenoriat?

Să am deschiderea de a delega din sarcini și de a nu ține aproape toate activitățile individual. Business-ul s-a dezvoltat destul de mult, la fel și activitățile, motiv pentru care îmi e din ce în ce mai greu să predau din responsabilitate.

Afaceri de succes

Curajul de a merge mai departe

“Privește eșecul ca pe o formă de succes ulterior și mergi mai departe.  Chiar dacă ți-e teamă de următorul pas, fă-l și învață din toate experiențele pe care le trăiești!“


Magda Bei
este fondatoarea companiei Graphtec Design, fiind astăzi un jucător principal pe piața de mobilier comercial. Magda a înființat business-ul în Constanța, după care s-a extins la nivel național și acum internațional. În fiecare etapă a dezvoltării business-ului s-a axat pe crearea unei echipe cu initiativă care să  contribuie la dezvoltarea business-ului. Crede cu tărie că afacerile se fac cu și din iubire față de oameni și fără aceast sentiment clarificat, nu se poate construi o echipă solidă.


Ce înseamnă Graphtec acum și cum au fost începuturile în business?

Începuturile companiei Graphtec au fost pline de entuziasm în 1998, când părea sa fie suficient, pentru că eram tineri, curajoși și inspirați și speram că viitorul afacerii se va genera de la sine. Acum, privind în urmă la cei 19 ani în care am construit acest sistem funcțional de producție, design, proiectare și instalare, ne este clar că am obținut un rezultat unic pe piața din România muncind foarte mult .

Azi îmi dau seama cât de epuizantă, dar și plină de perseverență a fost dorința noastră de a progresa, de a ne perfecționa, indiferent cât de greu a fost. Graphtec este, acum, o companie matură care împlinește 20 de ani de expertiză și are o echipă de 120 de oameni minunați și creativi în domeniul mobilierului comercial. Aceasta înseamnă un trecut de eforturi, dar și o provocare zilnică.


Câte business-uri ai dezvoltat până la Graphtec?

Am avut până la Graphtec experiența a încă trei afaceri. De la 19 ani am fost antreprenor:  am condus un atelier de croitorie, am distribuit o marcă grecească de mezeluri în Constanța în perioada studenției, apoi am  gestionat un snack-bar. Toate acestea până la 24 de ani, când Graphtec s-a dovedit a fi marea provocare a vieții mele. Experiențele anterioare de business, deloc rentabile, au însemnat totuși conturarea unei metode de management care s-a dovedit a fi apoi de succes.


Cum au evoluat serviciile Graphtec de la începutul business-ului până acum?

Încă de la înființare ne-am dorit să facem produse unice, customizate, pentru care să furnizăm servicii complete – de la creație, design până la instalare. Nu a fost ușor și nu am avut oferta completă din prima.

În fiecare etapă a dezvoltării noastre am îmbunătățit calitatea muncii echipei care implicit s-a văzut în calitatea produselor noastre. Cu timpul, ne-am permis să investim în utilaje și tehnologie;  prin cercetare ne-am îmbunătățit gama de oferte și ne-am diferențiat pe piața românească. Am realizat că evoluția produselor și serviciilor din companie are o strânsă legatură cu leadershipul personal al celor participanți în producție, design, proiectare, până la top management. Fiind vorba despre cât de mult se dezvoltă afacerea începând cu transformarea și adaptarea noastră, conectată la ultimele tendințe ale designului, materialelor, tehnologiilor,  ne-am propus să evaluăm, să ne reinventăm permanent, să fim mereu cu un pas înaintea cerințelor pieței.


Ce te-a determinat să devii antreprenor?

Mi-am dorit întotdeauna să am libertate de gândire și de creație totală. M-am descurcat mai bine din poziție decizională decât coordonată de alții. Mi-am dorit să am libertate de decizie și am știut să îmi asum acest lucru pentru că îmi plac provocările, sunt deschisă mereu către nou. Cred în visul meu, sunt mereu pregătită pentru pasul următor și recunosc ușor reușita sau nereușita, dar din ambele am învățat permanent, să le consider parte din procesul de creștere. Și mai stiu, cu claritate, că afacerile se fac cu și din iubire față de oameni, fără aceast sentiment clarificat, nu poti avea echipă, ci doar executanți supuși provizoriu, ceea ce nu este de perspectivă și nici rentabil pentru nicio parte.


Care au fost cele mai mari provocări pe care a trebuit să le depășești
?

Cea mai frumoasă provocare din trecut, care mă face acum să zâmbesc, a fost aceea din primul an de activitate  când am ajuns să avem mai multe datorii decât bani de încasat, astfel că am apelat la clienți să ne ajute cu avansuri și la furnizori să ne amâne termenul de plată. Echilibrul acela fragil al convențiilor cu clienții și furnizorii ne-a făcut să ieșim din blocajul financiar în care eram. Structurarea echipei a fost și este marea noastră provocare, provocare care nu este ușor de depășit, dar este cea care îți aduce cele mai memorabile momente din viața de antreprenor, în contactul direct cu oamenii.

Acum suntem în fața celei mai mari provocări – internaționalizarea afacerii – care și ea va fi probabil peste câțiva ani un motiv pentru care voi zâmbi gândindu-mă la eforturile depuse.


Ce planuri ai pentru Graphtec pentru următorii ani?

Internaționalizarea este pentru Graphtec, actualmente, un plan de acțiune care declanșează multe idei de punere în practică și multe speranțe. Nu există un model de reușită în acest moment – pe piața românească nu avem exemple de urmat pe acest subiect, excepțiile puține, confirmând afirmația. Evaluăm piața internațională și oportunitățile ei actuale și sunt sigură că vom reuși bazându-ne pe creativitate, calitate, pe aspectul produselor pe care le producem în mod curent în compania Graphtec.


Care este combustibilul ambiției/determinării tale? Ce te motivează să mergi mai departe în fiecare zi?

Cunosc valorile noastre, ale românilor. Știu cât de creativi, harnici, îndemânatici și dedicați suntem și nu pot doar să stau și să constat doar cum ne mulțumim cu puțin, crezând că altcineva trebuie să ne ofere o viață mai frumoasă în țara noastră. Putem să ne schimbăm destinul prin propriile noastre forțe – și îmi doresc să fiu unul dintre exemplele care îi încurajează pe cei aflați la începuturile activității antreprenoriale,  așa cum și eu am fost stimulată de exemplele celor care au reușit. Întotdeauna mi-am spus „daca ei au reușit, pot și eu!”


Ce sfat ți-ai fi dat dacă te-ai fi întâlnit în prima zi de antreprenoriat?

Mi-aș spune  – “Privește eșecul ca pe o formă de succes ulterior și mergi mai departe.  Chiar dacă ți-e teamă de următorul pas, fă-l și învață din toate experiențele pe care le trăiești!“

Afaceri de succes

Antreprenoriat cu dor de românesc

A fost o provocare să traducem cuvântul DOR în alte limbi.
Pe lângă partea de design, mai este vorba și de sentiment, de pasiune, de emoția pe care o transmite.”


Nicoleta Chirica
este creatoare brandului Iutta, brandul ce reflectă valorificarea folclorului, redefinirea autenticității și identității românești. Brandul cuprinde colecțiile “Dor de românesc”, “Dor de copilărie”, “Dor contemporan”, dar și accesorii din piele precum mănuși și portofele. La toate acestea a fost adăugată și prima colecție urbană de încălțăminte, lansată în premieră la Dusseldorf, unul dintre cele mai mari târguri din industrie.

 

Ce înseamnă Iutta acum și cum au fost începuturile în business?

Iutta este un brand care își propune să aducă tradiția în contemporan și, astfel, să reînvie spiritul românesc. A apărut datorită nevoii mele de exprimare prin creație, care inspiră, mai departe, bucuria de a ne conecta cu propria cultură. Începuturile în business au reprezentat o perioadă de testare pentru noi, însă, când mă uit în urmă, realizez cât de mult a crescut Iutta tocmai prin provocările la care a fost supusă. Ne-am dezvoltat așadar împreună. Dacă la început resursele noastre s-au axat pe conturarea unei identități a brandului, acum am crescut și ne preocupăm de extinderea pe plan internațional. Sunt sigură că ceea ce ne-a ghidat a fost pasiunea pentru românesc și satisfacția de a crea pentru a inspira.

 

Ce te-a determinat să lași viața de corporație și să devii antreprenor?

Dintotdeauna am simțit o atracție pentru valorile estetice și mereu am fost înconjurată de artă. Deoarece mi-am dat seama de acest lucru, spre sfârșitul vieții mele de corporație deja studiam în paralel într-o școală de design. Deși anteprenoriatul este o provocare continuă, am simțit nevoia să creez ceva frumos, de la zero. Totuși, faptul că am explorat și alte domenii care m-au ajutat să înțeleg ce îmi doresc cu adevărat a fost o decizie foarte bună.

 

Ce provocari ai întâmpinat la extinderea pe plan internațional?

Iutta este un brand care a pornit cu ideea de a conecta comunitatea căreia ne adresăm cu valorile sale românești. Ne bucurăm extrem de mult că, în prezent, am reușit să trecem de granițele României și, astfel, să transmitem frumusețea folclorică a poporului nostru și către cei care nu o cunosc. Bineînțeles, provocarea pe care am întâmpinat-o este din punct de vedere cultural. Pentru a putea reuși să comunicăm eficient, avem nevoie să ne înțelegem publicul, care este unul total diferit față de clienții noștri de până acum. Deși necesită, într-adevăr, un efort, aș putea zice că noi, echipa Iutta, suntem entuziasmați să ne îndreptăm resursele și să ne adaptăm strategiile de marketing și comunicare pentru această provocare. A fost o provocare să traducem cuvântul DOR în alte limbi.

 

Ce vrei să transmiți prin Iutta?

Am pornit cu ideea că produsele Iutta reprezintă mai mult decât un obiect. Reprezintă un concept. Este foarte important ca femeile care poartă Iutta să se bucure de tot ceea ce produsul are de oferit; pe lângă partea de design, mai este vorba și de sentiment, de pasiune, de emoția pe care o transmite. Așadar, am reușit să creez din Iutta o poveste. Fiecare colecție are povestea sa, iar, la rândul lor, fiecare produs, fiecare broderie, au poveștile lor. Vreau ca Iutta să reprezinte un brand românesc solid care se axează pe inovare, dar care apreciază rădăcinile, cultura și valorile străvechi.

 


Care este cea mai apreciată piesă din colecția Iutta?

Una dintre cele mai apreciate piese din colecția Iutta este geanta din piele brodată The Silver Spoon. Această geantă s-a plimbat pe la Cannes si pe la multe alte festivaluri de film, fiind protagonistă într-un scurtmetraj din industria românească independentă cu aceeași nume, regizată de Mick Davis. Așa cum Iutta se bazează pe dorul de românesc, producția The Silver Spoon are în prim plan dorul și povestește despre regăsirea de sine și despre traseul de autocunoaștere.

 

Care au fost cele mai dificile obstacole pe care a trebuit să le depășești?

Deși eram familiarizată cu arta, tatăl meu fiind sculptor, a fost cu totul altceva să încep o afacere în zona creativă. Comparativ cu lumea corporațiilor, acest domeniu a fost total nou și, deci, am muncit mult pentru a îl înțelege. Este, desigur, o muncă continuuă, pentru că, într-un asemenea business, fiecare zi îți cere să înveți ceva nou. Mai mult decât atât, Iutta a crescut fără investiții externe, însă am reușit să găsim mereu resursele de care am avut nevoie, la momentul potrivit. După cum am menționat și mai devreme, chiar dacă la vremea respectivă au părut niște obstacole, acum le consider doar niște pași care trebuiau făcuți pentru a ajunge acolo unde suntem azi. Sunt de părere că fiecare experiență prin care am trecut și-a pus amprenta pe brandul Iutta și m-a ajutat să cresc.


Care este combustibilul  ambiției/determinării tale? Ce te motivează să mergi mai departe în fiecare zi?

Combustibilul ambiției mele este noutatea. Probabil și din această cauză mi-am dorit să devin antreprenor și să renunț la o viață în corporații. Îmi place să cunosc oameni noi, consider că ei reprezintă o sursă de inspirație și că fiecare are o poveste care trebuie auzită și din care poți învăța ceva. Încerc să fac ceva nou în fiecare zi și, lucrând la Iutta, asta vine natural. În fiecare zi îmi apare ceva nou de făcut.

 

Ce sfat ți-ai fi dat dacă te-ai fi întâlnit acum 4 ani?

Dacă m-aș fi întâlnit acum 4 ani, mi-aș spune „Nico, ai răbdare și fii mai relaxată!”. Când mă gândesc la vremurile trecute, îmi dau seamă că răbdarea e foarte importantă. De asemenea, am învățat că e o mare calitate să poți fi în pace cu toate.

Afaceri de succes

Reinventarea industriei prin antreprenoriat

„Mă motivează faptul că trebuie să inovez, să creez, să amenajez locuri care la prima vedere nu spun nimic.”


Radu Savopol
este fondatorul conceptului 5ToGo, business care a luat amploare încă din primii ani de activitate, dezvoltandu-se în sistem de franciză. A pornit cu o singură cafenea 5ToGo în anul 2015, în centrul Bucureștiului, iar în trei ani 5ToGo a ajuns să fie cea mai accesată franciză din România.

Având o experiență de aproape 20 de ani în industria HoReCa, Radu Savopol a observat mereu noile tendințe către care se îndreaptă piața. Un element de noutate pe care l-a adus în industrie prin 5ToGo este conceptul de „fix price”, astfel orice produs are un preț unic de 5 lei.

Un nou proiect este Dialogue Social Bar, concept care se axează pe co-working și socializare, un spațiu în care îți poți stabili întâlniri de afaceri  sau cu prietenii, un spațiu prietenos de unde poți lucra.

 

Ce înseamnă 5ToGo  acum și cum au fost începuturile în business?

5ToGo este acum un brand românesc de referință în zona HoReCa și asta după aproape trei ani de activitate, începuturile au fost frumoase și pline de idei și fără vise prea mari, a fost o dezvoltare naturală cu momente de decizii treptate, în funcție de rezultatele perioadelor anterioare.


Ce te-a determinat să devii antreprenor?

Antreprenoriatul cred că există în ADN-ul fiecăruia dintre noi, dar unii au curaj, iar alții preferă să fie în partea cealaltă. Am vrut de la 15 – 16 ani să pot transpune în practică idei mici și să le pot transforma în bani, cred că atunci am prins gustul antreprenoriatului de astăzi.

 

 

Ce provocări ai întâmpinat de când francizezi 5ToGo? 

Provocări sunt și vor fi mereu, dar partea bună este că am reușit să fac o echipă în jurul conceptului 5ToGo cu ajutorul căreia să depășim provocările și să ne gândim la dezvoltare sau la provocări pozitive.


Dialogue Social Bar a apărut ca urmare a nevoii de socializare a oamenilor? Cum ai gândit conceptul?

Dialogue Social Bar este o locație flag ship a companiei 5ToGo, este locul în care arătăm că se poate face mai mult în această industrie, este un loc pentru socializare, evenimente, lansări de produse sau petreceri private, este un loc frumos care  lipsea în București , este un spațiu scos la lumină și repus pe harta cafenelelor.

 


Ce planuri ai pentru 5ToGo în următorii ani?

5ToGo este încă la început de drum, proiectul începe să se dezvolte în mai multe direcții și sper în mai multe țări, acum începem să deschidem și în orașe cu 100.000 de locuitori. Bucureștiul este încă o provocare, găsim zilnic noi spații pentru dezvoltare.


Care este combustibilul ambiției/determinării tale? Ce te motivează să mergi mai departe în fiecare zi?

Cafeaua este combustibilul zilnic atât pentru mine cât și pentru toți partenerii 5ToGo, mă  motivează că suntem un brand românesc care concurează cu companiile de top din acest domeniu, mă motivează faptul că trebuie să inovez, să creez, să amenajez locuri care la prima vedere nu spun nimic.


Ce sfat ți-ai fi dat dacă te-ai fi întâlnit în prima zi de business?

Greu de spus, probabil tinerețea este un plus valoare, ești plin de vise, plin de energie și atunci lucrurile se văd altfel, iar sfaturile nu sunt atât de importante, îți permiți luxul de a încerca, de a experimenta și de a lua viața în piept altfel decât la 40 de ani.

Afaceri de succes

Construirea unui business din pasiune

Ai lângă tine un partener, prieten sau un apropiat cu care să te consulți în mod real?


Roxana Știrbu
este antreprenor de aproape 17 ani, prima companie fiind înființată la doar 20 de ani, în timpul facultății. A dezvoltat compania Terra Solution Services specializată în infrastructură rutieră și alimentare cu apă, fiind astăzi un întreg ecosistem.

Pasionată de ciocolată, Roxana Știrbu, a urmat cursurile Chocolate Academy – Londra pentru a înțelege secretele ciocolatei și, ulterior, să pornească un business din pasiune. A pus bazele atelierului de ciocolată Guilty Pleasure, care reprezintă, astăzi, un brand de ciocolată artizanală îndrăgit de oameni.


Ce înseamnă Guilty Pleasure acum și cum au fost începuturile în business?

Începuturile au fost cu multe planuri și speranțe, recunosc că am întocmit Business Plan-uri în mai multe etape, de fiecare dată nu am fost mulțumită de outcome. Dar am reușit să inserez pasiunea ce m-a călăuzit permanent. Așadar mai întai am considerat să încep prin a mă specializa urmând cursuri consacrate domeniului ciocolatei timp de un an. Dupa ce am finalizat cursurile de la Chocolate Academy – Londra, am refăcut Busines Plan-ul și am realizat că proiecția în timp pentru a ajunge la break even, este de aproape patru ani. În Noiembrie 2015 am demarat înființarea firmei și am început achizițiile dotărilor de tehnică și instrumentelor de lucru. Apoi am început o susținută campanie de recrutare a echipei. Astăzi lucrez împreună cu trei colege, real pasionate de ceea ce fac. Sunt bucuroasă să văd cum în fiecare zi cercul clienților, la rându-le pasionați de gusturile ciocolatei noastre, se lărgește și devine chiar un club de prieteni.

 


Ce te-a determinat să devii antreprenor?

Încă din școala primară, părinții mei mi-au indus curajul să sper și să am încredere în puterea mea de a avea succes în ceea ce-mi propun. Poate acest curaj este și în ADN-ul meu J. În fiecare an adăugat vârstei, am avut câte o activitate care după munca real grea, îmi aducea satisfacții în copilăria și tinerețea mea: de la a crea și vinde, (fetiță fiind), mărțișoare, până la a învăța tainele proiectării tehnice a obiectivelor, unde mama mea era deja o specialistă.

Prima firmă am înființat-o în al doilea an de facultate. Atunci am început să fac practică la hidrocentrale, urmând facultatea de Hidraulică de la Politehnică. Am observat că pentru a obține autorizații de apă sunt necesare niște documentații. La vremea respectivă erau câteva companii în întreaga țară, abilitate de Ministerul Mediului, care realizau documentațiile respective. Dorind foarte mult să am o astfel de firmă, am intrat în legătură cu un specialist pe mediu din Sibiu unde am realizat câteva lucrări împreună pentru a învăța cum se realizează documentațiile. În tot acest timp îmi înființasem firma și am fost abilitată la Ministerul Mediului.

Astfel, în anul 2000, la 20 de ani am început să realizez tot ce înseamnă autorizări de mediu și de ape. După ce m-am dezvoltat foarte mult, m-am extins și pe zona de drumuri, devenind un business de familie.

În acest timp m-am angajat la Philip Morris doar pentru trei ani, pentru a învăța cum se simte un angajat, ce proceduri și resurse pune la dispoziție o companie mare pentru dezvoltarea angajaților, cu scopul de a-mi dezvolta pe plan național business-ul început.

După ce am plecat de la Philip Morris, pe lângă partea de documentații, proiectare am început să creez un întreg ecosistem, căutând fonduri pentru astfel de lucrări, contribuind efectiv la îmbunătățirea vieții din România.

Iar după 15 ani în sfera serviciilor, în anul 2015 am deschis un atelier de ciocolată artizanală numit Guilty Pleasure, fiind un business din pasiune.


Care au fost cele mai dificile obstacole pe care a trebuit să le depășești?

Cred că primul obstacol a fost chiar convingerea mea că drumul este bine ales. Odată drumul ales, celelalte obstacole ce au urmat, maldărul de documente necesare, birocrația și câteodată obtuzitatea autorităților, le-am depășit cu o determinare pornită din visul meu de a învinge.


Care sunt gusturile preferate de români în materie de ciocolată?

Aș începe mai degrabă cu ce cred eu despre prima preferință a românilor: este să vadă de cele mai multe ori cu proprii ochi că de fapt noi chiar producem ciocolată artizanală, cu rețete proprii și gusturi personalizate. Cred că eram mai puțini atractivi dacă importam un brand, chiar cunoscut, de ciocolată și am fi vândut-o într-un magazin. Referitor la gustul semenilor nostri, am remarcat că atunci când ganache-ul este diferit, special (ex. zmeura&acetto balsamico sau mango&fructul pasiunii), aceste superbe praline de ciocolată sunt pe primul loc în preferințe.

 


Care este combustibilul ambiției/determinării tale? Ce te motivează să mergi mai departe în fiecare zi?

Cred că este un mod de viață pe care mi l-am imprimat, parcă din totdeauna. Personal nu pot trece peste o etapă din planurile mele de dezvoltare a unui business, fără să am convingerea că etapa din urmă a fost realizată și rezolvată pe deplin. Întodeauna am fost inspirată de oamenii de calitate din jur, dar simt o bucurie interioară reală atunci când văd realizate, aproape în fiecare saptămână, planurile ce le-am conceput și în care cred. Aproape întodeauna mă motivează acea strălucire a ochilor pe care o remarc la un client fericit.


Ce planuri ai pentru Guilty Pleasure în următorii ani?

Să cresc brand-ul Guilty Pleasure – love made chocolate, și să ajung acolo unde, când cineva vede pe stradă primele două litere (GP stilizate), să recunoască imediat logo-ul și să simtă gustul ciocolatei noastre. În aceeași măsură sunt fericită când la o demonstrație cu public a modelării ciocolatei, auditoriul este încântat și întrebările curg.


Ce sfat ți-ai fi dat dacă te-ai fi întâlnit în prima zi de antreprenoriat?

M-aș întreba “Ai lângă tine un partener, prieten sau un apropiat cu care să te consulți în mod real?”. Cineva cu experiență în business, în viață, în cunoașterea aplicată a fenomenelor de business, care-ți este loial, poate de multe ori să aducă o rază de lumină sau o confirmare de care chiar ai nevoie într-o anume etapă de dezvoltare a unei afaceri ce pornește din pasiune.

Afaceri de succes

Trecerea de la antreprenor la intraprenor și redescoperirea educației

„Cred cu tărie că fiecare om are un potențial uriaș și trebuie ajutat să și-l îndeplinească și sunt aici pentru cei care înteleg și vor să muncească pentru asta”.


Răzvan Ziemba
a început experiența antreprenorială la vârsta de 22 de ani, după care a deținut mai multe funcții de conducere. De peste un deceniu a fost CEO în cadrul companiei Network One Distribution (NOD), fiind unul dintre jucătorii principali care activează pe piața de IT&C din România.

Acum, Răzvan dezvoltă un nou proiect în zona non-profit și oferă sesiuni de mentorat și coaching pentru diferite companii.


Cum a fost începutul tău în antreprenoriat?

Am fost antreprenor fără să știu denumirea asta, din perioada liceului, când înregistram muzică pentru colegii de liceu. Apoi mi-am cumpărat o cameră video și am filmat la nunți. Acestea s-au întâmplat înainte de 1989. Prima firmă mi-am făcut-o în Aprilie 1990, tocmai împlinisem 22 de ani și am luat decizia să mă las de facultate și să mă apuc de afaceri. Prima afacere „legitimă” a fost un centru de închirieri casete video, care s-a transformat destul de repede într-un mic magazin cu de toate. Mi-a fost ușor să devin antreprenor, în acele vremuri era foarte ușor să identifici o nevoie care să poată fi transformată imediat într-o mică afacere.


Câte business-uri ai dezvoltat?

Multe, nu le-am ținut niciodată socoteala. Dupa standardele actuale, cred ca aș putea să fiu numit un antreprenor în serie. În perioada 1990 – 1998 am făcut singur sau asociat cu diverse persoane următoarele afaceri: centru de închirieri casete video, magazin cu de toate, mai multe standuri de vânzare en-gross, îmbuteliere de sucuri răcoritoare, alimentație publica, firmă de amenajări interioare, firmă de mobilier din metal și sticla, firmă de calculatoare. Singura care mai functionează și acum este firma de calculatoare Python Systems, pe care am vândut-o prietenului cu care am fost asociat. Cum s-ar spune am făcut și un exit in 1998, când am hotărat să încerc și poziția de angajat.


Ce provocări ai întâmpinat când ai fost CEO la NOD? Și cum ai simțit diferența dintre a fi antreprenor și a fi CEO într-o companie mare?

Jobul meu de CEO la NOD a fost foarte antreprenorial, dar la o scară mult mai mare. Am avut noroc de foarte multă încredere din partea acționarilor și am fost lăsat să mă comport ca un antreprenor, ca și când firma ar fi fost a mea. Dar la o scară mult, mult mai mare față de oricare firmă din cele pe care le-am avut în perioada de antreprenoriat. Provocările sunt aceleași, dar la o scară mult mai mare: să te asiguri că ai oamenii potriviți, că aceștia sunt motivați, că ai o viziune, o strategie și un plan și acestea sunt puse în practică, că ai resursele necesare planului.


Ce greșeli ai făcut în antreprenoriat? Dar în cadrul NOD?

Ca antreprenor, am făcut multe greșeli. Prima a fost că am confundat veniturile cu profitul. Pare banal astăzi, dar atunci a fost nevoie să dau cu capul ca să înteleg diferența dintre cele două. Apoi, mă entuziasmam prea ușor la o idee nouă de afacere și mă apucam să o pun în practică. M-am și asociat cu multe persoane, care s-au dovedit,  ulterior, că nu erau neapărat cei mai buni parteneri pentru o afacere. Sau poate eu nu am fost cel mai bun partener. În perioada de antreprenoriat, afacerile în care nu am fost implicat direct au fost cele care au eșuat cel mai repede. În toată această perioadă am învățat numai din experiență. Iar experiența costă de obicei scump, nu neaparăt financiar, dar timp. Timp pierdut, timp nealocat familiei, de altfel am și divorțat în perioada respectivă.

Și în NOD am făcut multe greșeli. Am angajat oameni după competențe, nu după atitudine. Competențele se pot învăța dacă există atitudinea, dar o atitudine greșită nu prea se mai poate corecta. Am acordat mai multe șanse unor oameni de care până la urmă a trebuit să mă despart. Am luat decizii fără o analiză serioasă de risc.

Acum, spun cu mâna pe inima, că cea mai mare greșeala a fost că nu m-am apucat să învat mai devreme. Pentru ambele poziții și ca antreprenor și ca CEO. Ai foarte multe de învățat și ai și de unde. Management, leadership, finanțe, risc, management de proiecte, și multe altele, abia prin 2002 m-am reapucat de învățat formal. Experiența contează foarte mult, dar învățatul teoretic te ajută să pui experiența în context și să o faci aplicabilă. Cursuri, cărți, seminarii, video-uri, mentorat, coaching, ai nenumărate posibilități să te educi. Educația nu-ți garantează succesul, dar te poate ajuta să ajungi mai repede la ce ți-ai propus și, poate, să faci mai puține greșeli.


Ce proiect dezvolți acum și ce planuri ai pentru următorii ani?

Fac consultanță pentru afaceri și mă mai ocup de educație. Fac coaching și mentorat, am câteva companii la care am făcut traininguri și seminarii pe diverse subiecte. Scriu o carte. Am un proiect în faza de coacere în zona non profit. Mi-ar plăcea să lucrez mai mult cu elevi. Cred că se pot face multe cursuri în afara curriculei, care să-i pregătească pentru viață, pentru antreprenoriat.


Care este combustibilul ambiției/determinării tale? Ce te motivează să mergi mai departe în fiecare zi?

Vreau să văd o lume mai bună. Vreau să las ceva în urma mea. Vreau să ajut tânăra generație să înțeleagă că lumea „instant gratification” în care trăiesc nu este o lume funcțională. E nevoie de muncă ca să realizezi ceva în viață. Cred cu tărie că fiecare om are un potențial uriaș și trebuie ajutat să și-l îndeplinească și sunt aici pentru cei care înteleg și vor să muncească pentru asta.


Ce sfat ți-ai fi dat dacă te-ai fi întâlnit în prima zi de antreprenoriat?

Pune mâna și învață! Uneori poate merge văzând și făcând. Dar, ca antreprenor, mai ales la început, trebuie să te descurci de unul singur într-o mulțime de domenii și într-o mulțime de situații. Acum e aproape obligatoriu să stii lucrurile de bun simț în fiecare domeniu. În 1990 banii se făceau mult mai ușor și ca atare era mai ușor să greșești și să recuperezi. Acum, piața e mult mai competitivă. Nu-ți mai ajunge o idee de afacere și entuziasmul aferent. Trebuie să înțelegi ce se întâmplă și să iei decizii documentat. Vestea bună este că ai o mulțime de posibilități de învățare la un click distanță.

Afaceri de succes

Rolul viziunii în construirea unei afaceri internaționale

“Mă motivează acești oameni care au trecut prin mâinile noastre și care și-au creat un viitor, și-au ales o meserie, au învățat de la zero și au mers mai departe, având acolo în istoria lor acea stație, stația Nexia CRG în care au stat, au învățat și au mers mai departe.”


Luminița Ristea
este Managing Partner și fondator al Nexia CRG, din 1995. Are o experiență de peste 20 de ani ca auditor financiar, ocupând diferite poziții importante în domeniul său de activitate precum Director Economic, Inspector Fiscal în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice din Constanța.

Acum 22 de ani, compania a pornit în Constanța și în prezent este afiliată la una dintre cele mai mari rețele internaționale de contabilitate și audit financiar din lume, Nexia International.

 

Ce înseamnă Nexia CRG acum și cum au fost începuturile în business?

Acum Nexia CRG este o afacere de succes în zona serviciilor financiare, contabilitate, audit, consultanță fiscală. Începuturile au fost acum 22 de ani, mai exact 1 noiembrie 1995. A fost un drum lung, un drum sinuos, cu multe schimbări și o evoluție constantă deoarece am fost în ton cu toate modificările care au avut loc din acea perioadă până în prezent în profesia noastră, și este vorba de trei profesii de bază în România: Expert Contabil, Auditor Financiar și Consultant Fiscal. Profesiile au evoluat și ele de la zero, deoarece în perioada dinaintea Revoluției nu puteam să spunem că existau experți contabili independenți. Prima profesie creată a fost cea de Expert Contabil,  iar în anul 1999 s-au pus bazele unei noi profesii, acea de Auditor Financiar, în condițiile în care erau firme în Anglia care aveau această activitate din anul 1850. În 2007 s-au pus bazele și noii profesii de Consultant Fiscal. Aceste trei profesii au avut rădăcina comună, dar încet, încet s-au diferențiat și acum sunt trei practici separate pe care noi le înglobăm în cele două firme ale noastre Nexia CRG Expert, care se ocupă de zona de contabilitate și consultanță fiscală și Nexia CRG Audit, care se ocupă cu zona de audit financiar.

Începuturile în business nu au fost ușoare, ca orice început de altfel, dar noi am avut o abordare step by step, am avut provocări, am învățat din greșeli și datorită viziuni, în anul 2004 am intrat într-o rețea internațională de consultanță, contabilitate și audit, este vorba de Nexia International, care ne-a ajutat să ne schimbăm foarte mult mentalitatea, ne-a ajutat să înglobăm expertiza internațională în practica locală pe care noi deja o promovam.


Ce te-a determinat să devii antreprenor?

Nu știu dacă am avut neapărat un drive special, dar dacă stau să dau timpul înapoi cred că am avut o viziune, care a venit din interior, care cred că cei mai mulți antreprenori nu pot să și-o explice. Am ascultat vocea sufletului, vocea inimii care mi-a spus că “Uite, ai acumulat expertiză lucrând în finanțe, fiscalitate, ai acumulat expertiză lucrând ca Director Economic, practic lucrând în producție, și acum după ce ai acumulat practică din cele două domenii importante este vremea ca să îți creezi propria ta afacere.” Într-adevăr, dacă stau acum să mă gândesc bine și să dau timpul înapoi în anul 1995 antreprenoriatul era de abia la început și chiar pot să spun că a fost o viziune, un vis, o pasiune care m-a îndrumat și m-a călăuzit, care mă îndrumă și mă călăuzește în continuu, pentru a putea să dezvolt această afacere.


Ce provocări ai întâmpinat la afilierea cu Nexia International? Cum te-ai gândit să intrii într-o rețea internațională?

Eram la masă cu unul dintre mentorii mei, în primăvara anului 2004 și discutând despre business-ul meu, el m-a întrebat dacă nu m-am gândit să intru într-o rețea. Am spus wow, ce este acea rețea internațională, nu știam, nu era acces  la internet în acea perioadă pentru a face căutări. Am ajuns să găsesc niște informații uitându-mă în registrul experților contabili și contabililor autorizați din Olanda unde am văzut la câteva dintre firme această afiliere internațională. Vazând aceste firme și retelele lor, le-am căutat pe internet și am trimis în jur de 12 email-uri, am primit 7 feedback-uri foarte, foarte rapide. Pentru 2004 era într-adevăr o performanță, România încă nu intrase în Uniunea Europeană, dar deja rețelele internaționale priveau către România cu interes spre viitor.

Cei din Nexia International au fost exact ceea ce mi-am dorit de la început, o rețea serioasă, o rețea de oameni speciali, profesioniști care ne-au sprijinit, ne-au ajutat, ne-au îndrumat. Cele mai mari provocări au fost la nivelul nostru, provocări de utilizarea limbii engleze la nivel conversațional și la nivel de scris în engleza comercială. Provocări au fost și la nivelul meu, la nivelul echipei care au privit această afiliere ca o responsabilitate și cu foarte mare entuziasm, ne-am aliniat din mers la toate cerințele Nexia. Această afiliere ne-a ajutat să ne dezvoltăm și să îmbinăm expertiza locală cu know-how-ul internațional.

Care au fost cele mai dificile obstacole pe care a trebuit să le depășești?

Obstacole sunt în fiecare zi, cred că cele mai dificile obstacole sunt cele pe care ni le impunem singuri, sunt cele pe care le creează mintea noastră că nu putem să facem, că nu suntem destul de buni, că nu suntem acolo unde trebuie, că alții sunt mai buni sau altcineva face mai bine. Cel mai dificil obstacol pe care a trebuit să îl depășesc a fost mentalitatea mea, a fost rezistența din partea mea și poate încrederea care câteodată mi-a lipsit că facem lucrurile foarte bine sau că putem să ajungem acolo unde ne dorim.


Care este combustibilul ambiției/ determinării tale? Ce te motivează să mergi mai departe în fiecare zi?

Cred că sunt mai multe surse de combustibil. În primul rând bucuria realizării unor lucruri, este vorba de afacerea noastră, care am văzut cum a crescut sub ochii noștri, în același timp un alt combustibil sunt oamenii. Vedem că ies oameni din mâna noastră, vedem că intră oameni la noi, învață, pleacă, avem oameni care sunt în toată lumea și ne sună, vorbim cu ei, ne spun cuvinte de recunoștință și de bucurie că au lucrat cu noi. Practic, acesta este ceea ce vreau să las în urma mea, în afară de acest business structurat. Acești oameni care au trecut prin mâinile noastre și care și-au creat un viitor, și-au ales o meserie, au învățat de la zero și au mers mai departe având acolo în istoria lor acea stație, stația Nexia CRG în care au stat, au învățat și au mers mai departe. Ma motivează succesele, mulțumirile pe care ni le dau clienții, mă motivează faptul că îi ajutăm și că vedem că se sprijină pe noi, mă motivează oamenii care sunt alături de noi și care ne răsplătesc cu zămbete și cu bucuria faptului că pot să vină la un loc de muncă sigur, în care învață și pot să evolueze din punct de vedere profesional.


Ce sfat ți-ai fi dat dacă te-ai fi întâlnit  acum 22 de ani?

Cred că sfatul pe care mi l-aș fi dat este „Gândește mare și ai încredere în tine!”